Ion Amotostivuitoriţei

Ion Amotostivuitoriţei este compus din ţepi, chelie şi păreri. Cel mai des, specia îşi sprijină mâinile în buzunare şi bărbia în piept. Şi vorbeşte. Dacă îl cunoşti bine, Ion vorbeşte despre orice: mititei, guvern, pase, tâmplărie, Sadoveanu, urzici, ciuboţica cucului, dihori, parlament, afaceri, peşte. Dacă nu îl cunoşti, Ion îţi zice doar de ţaţa Leana. Ţaţa Leana se compune din basma, celulită şi obraji. Sau din ciorapi, celulită şi tocuri, depinde. Ţaţa Leana este vecina lui Ion. Ţaţa Leana merge la spa şi acolo vorbeşte cu fetele despre: Ion, Gheorghe, Vasile, Mitică, Romică, fra-su lu' Niculiţă care are el plovăru' ăla cu pătrăţele, Ion, ce-a mai băgat, fată la mol, fustiţe, rochiţe, maieuţuri, pupici, puţulici, Ion, slăbit, bandă, merţane, Ion. Ion se trezeşte dimineaţa mereu la aceeaşi oră, care poate fi 7, 7 jumate sau 6. Dar mereu aceeaşi. Şi aşa, în micuţa localitate Pârţâitul Bârgăului, restrânsa comunitate îşi duce viaţa de pe o zi pe alta, între o scărpinătură la ceafă şi o scoatere a chiloţilor din fund, între o discuţie despre jgheaburi şi o negare disperată a existenţialismului sartrian. Dacă unele din trăsăturile acestor personaje apar şi printre noi, e doar o pură coincidenţă.